PESCĂRUȘII URBANI

 

Deși legea e de partea lor și cel puțin în teorie le protejează, de multe ori animalele sălbatice din mediul urban sunt supuse multor piedici de supraviețuire pe motiv că nu ar avea ce să caute printre noi orășenii. Vom încerca să demontăm eventualele frici față de ele, să descurajăm apropierile și interacțiunile nedorite, în același timp să oferim sfaturi pentru o conviețuire respectuoasă și sănătoasă. Ce încurajăm este cunoașterea, acceptarea și protejarea animalelor sălbatice care au reușit să se adapteze și, uneori, în pofida multor impedimente, chiar să prospere în orașe.

🟡 Pescărușul cu picioare galbene (Larus michahellis) este specia cea mai cunoscută și bine adaptată orașelor și cea cu care interacționăm zilnic.

🌊 Deși pescărușii sunt asociați cu marea, prezența și înmulțirea lor nu este dependentă de apă sau pește. Sunt păsări inteligente, oportuniste, cu o dietă mixtă, putând vâna animale mai mici (inclusiv șoareci și șobolani), dar consumă și resturi menajere.

🧭 Deşi nu este foarte clar, cel mai probabil populațiile din București își schimbă zilnic locația și se hrănesc şi de pe gropile de gunoi din apropierea orașului.

🗺️ Juvenilii prezintă un comportament denumit dispersie, prin care ei se îndepărtează de zonele unde au eclozat, în căutare de noi teritorii.
Ating maturitatea sexuală abia la 4 ani, timp în care pot migra sute de kilometri în căutare de surse de hrană și adăpost. Din păcate, până la această vârstă mortalitatea juvenililor este foarte mare.

📈 În fiecare an, Centrul nostru de Reabilitare primește sute de pui de pescăruși care sunt salvați din traficul bucureștean. După câteva luni de îngrijire, aceștia sunt eliberați de cele mai multe ori la periferia orașului în zone care să le ofere cele mai bune șanse de supraviețuire.
De asemenea, pentru a putea monitoriza mai bine ecologia și evoluția acestora, toți pescărușii sunt eliberați cu inele unice de identificare.


Creșterea numărului acestora în ultimii ani în orașele mari a creat o stare de îngrijorare, uneori chiar panică, din partea cetățenilor. Nu de puține ori primim sesizări că sunt "prea" mulți și că ar trebui să facem ceva. Fenomenul adaptării pescărușilor la mediul urban este foarte răspândit și în alte orașe mari din vestul Europei. Din experiențele lor, știm că nicio metodă de descurajare a prezenței acestora (intimidarea cu sunete, păsări răpitoare, lumini, blocarea zonelor de cuibărit etc.) nu funcționează eficient.
De asemenea, la nivel European, mai multe populații de pescăruși au pierdut milioane de indivizi în urma epidemiilor de gripă aviară. Specii considerate acum câțiva ani ca fiind comune au dispărut aproape complet din unele zone.

👩‍🏫 De aceea, în lipsa unor informații și studii de specialitate, nu este corect să ne pronunțăm asupra importanței unor specii deasupra altora. Până nu se vor lua decizii oficiale bazate pe studii științifice în legătură cu ecologia și managementul lor, tot ce trebuie să facem este să ne bucurăm că există biodiversitate în orașe și să le respectăm viața.
Ca metode de coabitare corecte, descurajăm hrănirea lor de către oameni. Pe lângă faptul că ei trebuie să învețe să se descurce singuri în natură și să nu depindă de noi, pescărușii pot deveni destul de îndrăzneți și agasanți dacă sunt hrăniți. Acest lucru poate deranja, luându-se uneori decizii care le pun viața în pericol.


În plus, sunt protejați de lege, iar intervenția asupra cuiburilor, rănirea sau deranjarea lor în perioada de cuibărit sunt ilegale, conform OUG 57/2007, ratificată prin legea 49/2011, Legii 407/2006 și Directivei 2009/147/CE.

 

x  Powerful Protection for WordPress, from Shield Security
This Site Is Protected By
Shield Security