AM VĂZUT O VULPE. CE FAC?
Apariția vulpilor în mediul urban este aproape în toate cazurile doar un proces natural de acoperire a unei nișe vacante de către o specie extrem de adaptabilă și inteligentă. Vulpile sunt supraviețuitori ai colonizării neloiale a habitatelor naturale de către oameni. De aceea, aceste apariții vor fi din ce în ce mai frecvente, iar motivele sunt destul de simple:
• reducerea numărului câinilor fără stăpân de pe străzile orașului (care le țineau la distanță);
• existența resurselor de hrană (gunoaie neprotejate, hrană lăsată pentru pisicile libere);
• fragmentarea și dispariția habitatelor (tot mai multe cartiere rezidențiale și case sunt construite în zonele limitrofe ale orașului);
• vulpea este vânată în zonele periferice ale orașului, iar intrarea în oraș i-ar putea oferi mai multă siguranță. În Legea vânătorii și protecției fondului cinegetic (nr. 407/2006) ele sunt singurele mamifere sălbatice la care este legală vânătoarea pe tot parcursul anului.
Ca urmare, în marile orașe europene (precum Londra) există populații stabile de vulpi, iar cetățenii au învățat să cohabiteze și să le respecte. Sunt animale de mici dimensiuni (rar peste 10kg), ușor de speriat și care nu atacă niciodată ființe mai mari de câteva kilograme.
Specialiștii consideră că lupta împotriva lor este una fără sfârșit, din care animalele mor continuu, fără ca “problemele” să se rezolve real. Soluții se găsesc dacă există răbdare și interes direct să fie aplicate.
În cazul în care apar situații în care vulpile cauzează conflicte sau daune, există metode neletale și infrastructuri corespunzătoare care protejază animalele din gospodării și țin vulpile la distanță.
Descurajăm total ca oamenii să se apropie sau să îmblânzească această specie. Ca orice animal sălbatic, aceasta trebuie să fie capabilă să se descurce singură, fără intervenție umană!
Din punctul de vedere al bolilor pe care ar putea să le răspândească, rabia (turbarea) este cea mai periculoasă. Totuși, programele naționale de vaccinare antirabică orală cu momeală și-au demonstrat foarte bine eficacitatea, iar cazurile de vulpi turbate au devenit o raritate. Ultimul caz confirmat de infectare cu rabie la om de la o vulpe în România este din 2008. Cazurile recente de rabie la om pe teritoriul Europei s-a demonstrat că au apărut la persoane care au vizitat țări de pe alte continente unde au fost infectați și s-au întors cu boala. În București, prezența rabiei la vulpi este probabilistic imposibilă.
Totuși, în cazul în care se întâmplă să fiți mușcat de o vulpe sau să fi intrat în contact cu saliva lor, imunizarea imediată post-expunere este soluția eliminării oricărui risc de îmbolnăvire.
• reducerea numărului câinilor fără stăpân de pe străzile orașului (care le țineau la distanță);
• existența resurselor de hrană (gunoaie neprotejate, hrană lăsată pentru pisicile libere);
• fragmentarea și dispariția habitatelor (tot mai multe cartiere rezidențiale și case sunt construite în zonele limitrofe ale orașului);
• vulpea este vânată în zonele periferice ale orașului, iar intrarea în oraș i-ar putea oferi mai multă siguranță. În Legea vânătorii și protecției fondului cinegetic (nr. 407/2006) ele sunt singurele mamifere sălbatice la care este legală vânătoarea pe tot parcursul anului.
Ca urmare, în marile orașe europene (precum Londra) există populații stabile de vulpi, iar cetățenii au învățat să cohabiteze și să le respecte. Sunt animale de mici dimensiuni (rar peste 10kg), ușor de speriat și care nu atacă niciodată ființe mai mari de câteva kilograme.
Specialiștii consideră că lupta împotriva lor este una fără sfârșit, din care animalele mor continuu, fără ca “problemele” să se rezolve real. Soluții se găsesc dacă există răbdare și interes direct să fie aplicate.
În cazul în care apar situații în care vulpile cauzează conflicte sau daune, există metode neletale și infrastructuri corespunzătoare care protejază animalele din gospodării și țin vulpile la distanță.
Descurajăm total ca oamenii să se apropie sau să îmblânzească această specie. Ca orice animal sălbatic, aceasta trebuie să fie capabilă să se descurce singură, fără intervenție umană!
Din punctul de vedere al bolilor pe care ar putea să le răspândească, rabia (turbarea) este cea mai periculoasă. Totuși, programele naționale de vaccinare antirabică orală cu momeală și-au demonstrat foarte bine eficacitatea, iar cazurile de vulpi turbate au devenit o raritate. Ultimul caz confirmat de infectare cu rabie la om de la o vulpe în România este din 2008. Cazurile recente de rabie la om pe teritoriul Europei s-a demonstrat că au apărut la persoane care au vizitat țări de pe alte continente unde au fost infectați și s-au întors cu boala. În București, prezența rabiei la vulpi este probabilistic imposibilă.
Totuși, în cazul în care se întâmplă să fiți mușcat de o vulpe sau să fi intrat în contact cu saliva lor, imunizarea imediată post-expunere este soluția eliminării oricărui risc de îmbolnăvire.
Un alt aspect care ar putea fi considerat uman ca soluție a îndepărtării vulpilor de zonele urbane, ar părea cel al capturării și translocării lor. Deși am fost nevoiți să facem acest lucru în trecut cu anumiți indivizi, am ajuns la decizia unanimă de a nu recomanda și încuraja capturarea și translocarea vulpilor ca soluție la prezența lor într-o anumită zonă. Atât din experiența personală, cât și studiile au demonstrat că mai mult de jumătate din vulpile translocate au murit la scurt timp după eliberare din cauza neadaptării la noul habitat, a limitării resursei de hrană, a presiunii exercitate de competitorii pe aceeași nișă biologică și a accidentelor cauzate necunoașterii zonei.
Dacă o vulpe pare că prezintă probleme medicale, a suferit un accident, este blocată într-un spațiu de unde nu poate ieși, recomandăm să informați centre sau instituții de specialitate care să poată interveni și prelua animalul în scopul tratării/salvării lui.
Pe raza municipiului București, Fundația noastră are un protocol de colaborare cu Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA București), iar pentru orice fel de situații în care viața animalelor sălbatice este în pericol, putem fi contactați pentru a încerca să ajutăm.
Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice: +40 (748) 395 859
Dacă o vulpe pare că prezintă probleme medicale, a suferit un accident, este blocată într-un spațiu de unde nu poate ieși, recomandăm să informați centre sau instituții de specialitate care să poată interveni și prelua animalul în scopul tratării/salvării lui.
Pe raza municipiului București, Fundația noastră are un protocol de colaborare cu Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA București), iar pentru orice fel de situații în care viața animalelor sălbatice este în pericol, putem fi contactați pentru a încerca să ajutăm.
Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice: +40 (748) 395 859
Pe scurt, recomandările generale în astfel de cazuri sunt:
- descurajarea apropierii de oameni și a hrănirii vulpilor - stropit cu apa, zgomote, gard protectiv (electric)
- limitarea existentei sursei de hrană nesupravegheată (ex. resturi menajere)
- protejarea animalelor domestice cu potențial de pradă pentru vulpi prin construirea de țarcuri de protecție corespunzătoare sau adăpostirea lor în case
De asemenea, extragerea și translocarea vulpilor dintr-o locație vine cu următoarele efecte:
- indivizii extrași și relocați au o rată de supraviețuire extrem de scăzută (mortalitate de 50% în 48h)
- odată extrase se creează noi nișe pe care alte vulpi le vor ocupa; practic, vor veni altele în locul lor și nu se va rezolva problema
- orice extragere de animale sălbatice fără autorizare de la Garda de Mediu este ilegală
Fundația noastră preia animale doar dacă acestea sunt în impas de supraviețuire - bolnave sau confirmate a fi orfane - și nu intervine în cazuri de translocare a animalelor sălbatice pe motive de disconfort al cetățenilor, atât timp cât există soluții reale de coabitare.
- descurajarea apropierii de oameni și a hrănirii vulpilor - stropit cu apa, zgomote, gard protectiv (electric)
- limitarea existentei sursei de hrană nesupravegheată (ex. resturi menajere)
- protejarea animalelor domestice cu potențial de pradă pentru vulpi prin construirea de țarcuri de protecție corespunzătoare sau adăpostirea lor în case
De asemenea, extragerea și translocarea vulpilor dintr-o locație vine cu următoarele efecte:
- indivizii extrași și relocați au o rată de supraviețuire extrem de scăzută (mortalitate de 50% în 48h)
- odată extrase se creează noi nișe pe care alte vulpi le vor ocupa; practic, vor veni altele în locul lor și nu se va rezolva problema
- orice extragere de animale sălbatice fără autorizare de la Garda de Mediu este ilegală
Fundația noastră preia animale doar dacă acestea sunt în impas de supraviețuire - bolnave sau confirmate a fi orfane - și nu intervine în cazuri de translocare a animalelor sălbatice pe motive de disconfort al cetățenilor, atât timp cât există soluții reale de coabitare.
În concluzie, Fundația noastră descurajează intervenția și se dezice oricăror intervenții directe asupra vulpilor din mediul urban fără un motiv care să implice impasul supraviețuirii (Legea protecției animalelor 205/2004 Art 11, pct 3, OG 57/2007).
