Fundația Visul Luanei

Primul ajutor pentru puiuţii orfani de mamifere sălbatice

În lunile următoare, numărul cazurilor de pui orfani ce vor fi aduși la clinica noastră va creşte considerabil. Din păcate, de multe ori chiar cei care salvează animăluţele ajung să le facă mai mult rău, în necunoştinţă de cauză. Sperăm să le venim în ajutor, atât oamenilor, cât şi animalelor, scriind acest mic ghid de urgenţă în cazul găsirii unui puiuţ orfan.

Puiuţul din imagini a fost găsit în urmă cu aproximativ o săptămână, în oraşul Suceava. Salvatorii săi au încercat să o ajute, hrănind-o cu lapte de vacă, apoi cu lapte cu alune (lapte de soia). Dorind foarte mult să o salveze, salvatorii au adus-o ieri la centrul nostru din Bucureşti. Femela de veveriţă roşie este încă foarte vioaie, însă cântăreşte cu 10-15 grame mai puţin decât greutatea normală. Laptele de vacă este foarte puţin metabolizat, conţinând sub jumătate din proteinele, grăsimile şi nutrienţii necesari creşterii sănătoase a unui puiuţ din această specie. De asemenea, este foarte greu de digerat, provocând prin diaree pierderi de electroliţi şi deshidratarea animalului. Sperăm să se recupereze complet cu o dietă adecvată şi suplimente de calciu şi vitamina D3, pentru a evita unele tulburări metabolice foarte comune la veveriţe (Metabolic Bone Disease – MBD).

În primul rând, încercaţi să găsiţi părinţii. Ei îi pot oferi puiului cele mai bune şanse de recuperare şi supravieţuire în mediul natural. Dacă a căzut din copac, e posibil ca părinţii să încerce să îl crească la sol sau să îl ducă înapoi la cuib. Dacă descoperiţi un cuib de arici, mama este cu siguranţă în apropiere, iar cuibul nu trebuie atins sub nicio formă, pentru că mama ar putea să omoare puii mai târziu.
În al doilea rând, dacă puiuţul este într-adevăr orfan, preluaţi-l şi cazaţi-l iniţial într-o cutie de carton, cu găuri de aerisire pe margini şi un material moale în interior. Lângă animal, puneţi o sticlă cu apă călduţă înfăşurată într-un prosop. Verificaţi dacă prezintă răni sau urme de traumatism.
Nu încercaţi să îl hrăniţi! Schimbarea dietei de la laptele matern la formulă nu trebuie făcută brusc, iar laptele de vacă, laptele praf pentru bebeluşi sau oricare altă formulă comercială îl poate chiar omorî.
Cumpăraţi de la cea mai apropiată farmacie câteva pliculeţe cu săruri de rehidratare pentru bebeluşi. Acestea conţin sărurile minerale necesare pentru ca puiuţul să nu se deshidrateze. Conținutul se prepară cu apă călduţă (37-38˚C) şi se poate administra cu o seringă de 1 ml fără ac, la comisura gurii (colţul boticului). Administrarea trebuie făcută foarte încet pentru ca puiuţul să nu aspire conținutul. Aspirarea de hrană sau lichide cauzează pneumonia ab ingestis, una dintre cele mai întâlnite cauze ale morţii la puiuţii sugari. Dacă observați picături de soluție la nasul puiului, țineți-l câteva momente cu capul in jos si scuturați-l ușor, pentru a împiedica lichidul sa ajunga în plămâni.
Asiguraţi-vă că puiuţul s-a încălzit suficient în cutie şi că în camera în care îl hrăniţi sunt peste 25 de grade Celsius, înainte de a-l scoate. Niciodată nu încercaţi să hrăniţi un puiuţ hipotermic!
După ce a băut aproximativ 5-10% din greutatea sa corporală din formula de rehidratare, încercaţi să stimulaţi urinarea prin tamponarea cu vată umezită în apă călduţă sau în ceai de gălbenele a regiunii inghinale (între picioarele din spate). Repetaţi procesul la fiecare 2 ore.
După ce animăluţul este stabil, daţi un telefon către cel mai apropiat centru unde poate fi primit şi reabilitat. Cazurile de puiuţi de mamifere sugari sunt considerate urgenţe în centrul nostru şi pot fi primiţi oricând în timpul orelor de program, existând şi posibilitatea deplasării pentru preluarea animalelor. Chiar și câteva ore pot însemna diferenţa între viaţă şi moarte pentru aceste animale.
Aici puteți vizualiza un mic video despre îngrijirea puilor orfani de arici în centrul nostru, iar aici a celor de veveriță.
Nu încercaţi să creşteţi puiuţul/puiuţii acasă! Deşi sunt foarte drăguţi, sunt animale sălbatice protejate de lege, iar creşterea lor în captivitate înseamnă mult mai mult decât îngrijirea neo-natală. Impactul oamenilor asupra animalului poate însemna domesticirea şi imposibilitatea eliberării ulterioare, fiind cea mai comună greşeală făcută de salvatorii iubitori de animale. De altfel, au cele mai bune şanse de reabilitare când sunt crescuţi cu alţi pui din aceeaşi specie, în centre aflându-se, în general, mai mult de un puiuţ. Procesul eliberării lor în sălbăticie este unul extrem de delicat ce necesită cunoștințe și condiții de specialitate.
Păstrarea lor în captivitate ca animale de companie este ilegală şi incorectă din punct de vedere etic. Fiecare animal sălbatic merită şansa unei vieţi trăite în libertate.
Asist. vet. Oana Vasiliu