Fundația Visul Luanei

Am găsit un liliac. Ce fac?

În cadrul proiectului Protecția și Studiul Liliecilor, capturarea și internarea liliecilor este făcută doar dacă medicii veterinari sau ecologii consideră că animalele necesită atenție suplimentară.

În general, dacă un liliac a intrat într-o casă pe timp de vară, recomandarea este ori să se degajeze căile de acces ca acesta să poată pleca singur sau de a captura animalul cu ajutorul unui material textil (prosop, minciog, mănuși) și a i se da drumul ulterior. Dacă animalul provine dintr-un șantier de construcții unde nu va mai putea fi eliberat sau pare să fie apatic, se recomandă monitorizarea lui, într-o cutie punându-i-se la dispoziție apa într-un recipient scund (ex.: dop de borcan) și eliberarea lui într-un mediu prielnic în apropiere.

Pentru a transporta și a oferi un adăpost temporar indivizilor ce necesită acest lucru poate fi folosită o cutie de carton (ex.: cutie de pantofi) cu striații înăuntru făcute cu un pix sau o foarfecă (de care liliecii se vor putea agăța), găurită din loc în loc și amplasată într-un loc liniștit. Orice animal care nu dă semne de activitate în 24 de ore sau pare să prezinte probleme medicale (aripi atârnând, urme de sânge, piele excesiv de uscată)trebuie preluat și trimis la o clinică veterinară de specialitate.

 

În principal liliecii internați pot fi hrăniți cu viermi de făină (Tenebrio molitor), dar în cazuri de urgență și pentru perioade scurte, se pot folosi și viermii de muscă (de pescuit). Un liliac de 30 de grame este capabil să mănânce la o masă până la 100 de viermi de făină. Apa li se poate administra ad libitum cu o pipetă la comisura gurii, având grija ca aceștia să înghită și să nu se înece.

Cele mai frecvente cazuri medicale întâlnite la lilieci sunt stările de deshidratare, fracturile și rupturile patagiului aripilor. în cazul celor deshidratați, aceștia pot primi fluide oral cât și subcutanat interscapular sau toracal (Duphalite, Glucoza 5%, Ringer) în funcțiede greutate (circa 10% din greutate) și gradul de deshidratare.

Fracturile au un prognostic rezervat din cauza incapacității fizice de imobilizare a zonelor afectate, pe când rupturile de patagiu se recuperează corespunzător autonom, în funcție de mărimea și zona afectată. Aceștia din urmă trebuie doar să fie susținuți general, până când patagiul se reface.

Liliecii pot primi medicamentele uzuale folosite la alte specii: Enrofloxacina (5-15mg/kg SC), Meloxicam (0,2 mg/kg SC/PO), Dexametazona (0,1-2 mg/kg SC) etc. Mulți dintre lilieci prezintă paraziți externi ce pot fi tratați cu substanțe de deparazitare topice (ex: Fipronil nivel intrescapular).

Orice manipulare trebuie făcută corespunzător având în vedere regulile de protecție personală: de recomandat este să se folosească atât mânuși de examinare clinică cât și cele mai groase cu cauciuc (ex: de grădinărit), masca și ochelari, pentru că liliecii pot tuși în timpul manipulării. Contenția adecvată la lilieci se face prin prinderea corpului animalului cu degetul mare și arătător de părțile laterale în zona lombară, având aripile strânse. Pentru un nivel sporit de siguranță, aceștia se pot imobiliza fizic prin învelirea lor într-un material textil (prosopel) lăsându-se capul descoperit. Prinderea lor de ceafă tinde să le sporească nivelul de agresivitate.

Puii au șanse foarte mici de supraviețuire în captivitate, iar dacă acest lucru se întâmplă, există riscul de a fi habituați, fără a avea competențele necesare să vâneze și să se descurce singuri în libertate. Cea mai bună metodă de a salva un pui este aceea de a identifica adăpostul și de a-l pune la loc.

Pentru a li se mări șansele de adaptare și supraviețuire, în timpul perioadelor reci, liliecii salvați, ar trebui introduși într-un grup comun de lilieci (reprezentat de o cutie specială), unde sunt ținuți și îngrijiți până în primăvară. Hibernarea este indusă într-un mediu controlat, la o temperatură constantă. În acest scop se pot folosi chiar și frigidere cu aerisire ce trebuie menținute la  temperaturi de 6-8 grade.

Oricărui liliac internat trebuie să i se facă un test de zbor înaintea eliberării. Doar animalele capabile să zboare corespunzător, fără semne de oboseală sau zbor necoordonat, pot fi eliberate.

dr. Ovidiu Roșu